Peste măsură

Peste măsură 

Îmi surâde ideea de-a fi un om mai bun,
De oameni răi pământul e plin peste măsură,
Râde universul de noi ca un nebun,
Când regii merg pe jos iar proștii în trăsură.

Iar proștii din trăsură,
Sunt prosti peste măsură.

Mă-nclin în fața celor cu inima deschisă,
Nu încercați voi oare să-mi smulgeți un cuvânt ?
Dar pentru cei ascunși, sunt sabie aprinsă,
Si-un fulger care cade si piere în pământ.

Din liniștea uitării,
Eu pier în largul mării.

Întunecați sunt ochii acelor care-n viață,
Își risipesc iubirea pe lucruri de nimic,
Si drumul lor e-o clipă învăluită-n ceață,
Iar zâmbetul lor fals e doar de suprafață

Își risipesc iubirea,
Pe lucruri de nimic.

În lumea asta mare sunt omul cel mai mic.

M Horlaci 23/10/16.