Peste veacuri, atât se va mai știi ... Nu, dragii noștri corifei ai morții, Nu suntem decât români obișnuiți, Luptându-ne din greu cu ghimpii sorții, De sunteți speciali, de ce ne asupriți? ... Cine vă dă dreptul de a ne fi călăi? Cine vă dă dreptul de-a ne vinde? Dintre toți românii, sunteți cei mai răi! Sunteți ca un cancer ce se tot întinde! .. Nu dragii noștri pe care i-am ales, Voi v-ați trădat și țara și străbunii, Din țara noastră nimic n-ați înțeles, Vă purtați cu noi precum nebunii! ... Noi suntem doar români normali, Răbdători și mult prea cumsecade În timp ce voi românii ”speciali” Sunteți bieți actori de mascarade! ... V-ați născut în țară binecuvântată Ați uitat se pare că sunteți români, Români cum poate-ați fi fost odată, Dar ne-ați trădat și sunteți azi străini! ... România noastră va dispărea-ntr-o zi, V-au plătit dușmanii să-i deveniți călăi Nici noi nici voi atunci nu vom mai fi Însă peste veacuri, atât se va mai știi: Că dintre români, voi ați fost cei mai răi!