PETALE DE VIS (II) Mă iubeşti nu mă iubeşti? Doamne cât mă chinuieşti Când mă smulgi încetişor. O petală e cu dor Următoare e gonită Mai rupi una, eşti iubită Şi alegi o crizantemă Gânduri ai ca o boemă Floare de nu mă uita. Hai, te rog nu mai visa, Nu mai risipi petale Printre vise ce agale Se petrec în mintea ta. Lasă floarea să mai stea Lângă sânu-i ocrotit Nu, n-am fost nesocotit! Te iubesc cât te-am iubit La-nceputul lumii noastre. Rupi tu florile din glastre Dar nimic nu poţi schimba! Te iubesc frumoasa mea Cu petalele de vis Rupte fără vreun dichis Ci cu degete gingaşe Ce despăturesc răvaşe Ce ţi le-am trimis cândva. Te iubesc, iubita mea! Chiar de-s numai o petală Într-o lume ireală. Nu e goală ci e plină De a ta blândă lumină Ce-mi arată tija florii. Simt cum mă cuprind fiorii Şi mă-ntreb cam fără rost: Oare ce petala-am fost? Te iubesc, mi-eşti adăpost!
sâmbătă, 31 mai 2025