Petale roz

Când vântul prinde aripi, călătorind hoinar,
iar sufletul tânjeşte spre cer senin, albastru,
petale roz de floare se-aştern imaginar,
plătind a lor cădere în argintat piastru.

Covor însufleţit se-aşterne la picioare,
iar ochii noştri parcă privesc înmărmuriţi,
cum pomii-şi pierd încet petalele din floare
în primăveri eterne, părând nedumeriţi.

Un vânticel capriciu, iscat dintr-o furtună,
a smuls petale roz din florile deschise,
acoperind pe-alei doi paşi rămaşi în urmă,
ecou timid al florii, ce roz îmi dăruise.