În spațiul decorat de sărbători, cu atâta dragoste, n-am uitat să-mi decorez pianul sufletului de copil... E atâta eleganță-n el încât culorile clapelor, frumos colorate, au o partitură precum un curcubeu. Colorat cu emoții, sentimente,vise,stări ar putea fi cam jucăuș chiar dacă pregătirile prin euforia lor mi-au captat atenția realului înconjurător... Pe clapele-i colorate pianul sufletului convețuiește-n liniște soarele copilului din mine ce-și amintește-n fiecare an, de sărbători, toate lucrurile frumoase grăbindu-și pașii printre emoții fel de fel șoptindu-mi neîncetat: Sunt aici,pentru tine și vreau să-ți amintesc că viața,așa cum este ea, merită prețuită! Când nimeni nu-mi aude strigătul de bucurie sau durere, el este mereu cel ce-mi sare în ajutor găsind împreună o soluție. Când oboseala zilelor ce trec în grabă mă mai îngenunchează el este cel care îmi deschide o fereastră prin care-mi umple sufletul cu scântei de aur și foc ce cad în valuri calde peste pleoape, trezind în mine un parfum de valuri amestecare cu simfonii de albatros ce-mi netezesc mereu țărmul unde valurile sărate nasc aripi de înger.