Răsună lung ecoul pe-aleea mănăstirii, E îmbibată piatra cu-amar și suferință, Călcați-o cu sfială că-i scris în legea firii Că apele vor trece dar ea e de credință. Călcați la fel pe trepte să vă arate drumul, Pășiți pe nava care prin secole plutește, Sub marmura cea albă măritul n-odihnește, Ci sus în turle, sfântul, măreț își poartă nimbul. Când jos oștenii cântă,se saltă nava-n sus, Din aura sa, sfântul, fulgeră-n bolți și cruci, Mai retrăim odată tot ce am fost atunci, Și-apoi din nou necazul care pe noi a curs. Călcați pios pe pietre că încă mai răsună Vioara cea măiastră a unui Ciprian, Mihai sub fruntea-naltă tot dorul ni-l adună Și-n versu-i încă plânge necazul unui neam.
sâmbătă, 31 mai 2025