Pic cu pic

Lumea toatǎ 
E în chin
Când o-apucǎ 
Ura
Cǎ o viaţǎ 
Şi-un  destin
Îi astupǎ 
Gura.
Ori e proastǎ 
Ori naivǎ
Sǎ-nţeleagǎ ce-o capta,
Navigând 
Tot în derivǎ
Pentru a se adapta.
Soarta, 
Ştiu deopotrivǎ,
Chiar de cade 
Pe un ,,eu”
Nu lucreazǎ 
Împotriva
Voinţei 
Lui Dumnezeu
Care, 
Uneori, târziu,
Nu se schimbǎ 
Cu nimic,
Cǎ doar El 
În noi se plimbǎ
Când se-oferǎ 
Pic cu pic.
Sufletul 
De-l pui pe masǎ
Celor ce uşor 
Te-njurǎ,
Chiar fǎcând 
Şi o grimasǎ,
Ei se şterg 
Cu el la gurǎ.