poezia este o buclă mătăsoasă şi parfumată atârnată de un cer în asfinţit, străjuit de nori sângerii lanţ cu zale fierbinţi dureroase în unicitatea fiecăreia turn de fildeş zidit din oglinzi absolute nebune fiorduri de albastru-ngheţat arc contorsionat al unui orologiu de bronz stricat de nebuneasca mişcare aleatorie a timpului un cerc strivit o figura diformă dispărând într-o ultimă zvâcnire a inutilităţii o gură cu buze uşor umede perfecte încordate de atâta aşteptare altar pe care ard lumânările învinse cărare desenată spre pivniţa dezamăgirilor unde neaua împlinirilor naşte cenuşa vremelniciei simţirilor este picătura de roşu în oceanul de negru. pata de lumina aruncata in obrazul intunericului sfidarea adusa eternitatii si coloana vertebrala a efemerului aşa ii şoptea suav dar timid la ureche paingul de catifea moliei virgine proaspăt sosite in Absurdistan
luni, 16 iunie 2025