Picături de viață

Am închis într-o carte-o amintire, 
Și apoi, o alta i-a urmat la rând, 
Sunt vorbe risipite de iubire 
Ce n-au mai vrut să stea la mine-n gând.  

Sunt picături de viață răvășite 
Din sufletul meu veșnic fremătând  
De doruri și de visuri ne-mplinite, 
Și de speranțe spulberate-n vânt. 

Voi pune-o-apoi în raft, lângă fereastră, 
Lângă atâtea suflete închise, 
Ce-și odihnesc în veșnicia noastră 
Etern răvășitoare visuri scrise. 

Pe masa mea azi foaia este goală, 
Am să alung tristețea dintre gânduri, 
Căci fericirea-i albă ca o coală 
Ce-așteaptă cele mai frumoase rânduri .

Căprar Florin