Existenţa încă rămâne o enigmă despre viață Sfârșitul e cel ce te îmbrăţişează cu lacrimi de gheață Că sfârșitul nu-i definitiv. El face parte din perfecţiune Perfecţiunea-i denaturată. De vină-i această lume Lacrimile îngerilor îmi oferă amnezia Indiferenți față de noi, ignorăm nebunia ce-i normală-n ființa noastră. Şi-apoi, Ignorăm traseul pentru scurtături ce ne duc înapoi Când nimeni nu te-nțelege, ploaia te simte Îţi spui singur adevărul, când crezi că ea te minte Cu stângăcie aruncăm balanța, pentru regăsire nu-i hartă Dreptatea-i oarbă, ne scoatem ochii după fiecare ceartă Succesul e masca lăcomiei, cu vorbe pe trepte te ridici Nici sus nu te uiți, că vezi doar cerul bolnav de aici Că el deja şi-a uitat rolul… ce misterios Oare are ochi pentru noi, ăştia de jos? Răspunsul e indefinibil pentru un mincinos ce urăște întrebările, deşi rostite, suna aşa frumos Dar uită-te în mijloc, uită-te în jurul tău Mai e nevoie de răul necesar când e bine să fii rău?
sâmbătă, 31 mai 2025