Pictură naivă

- Eu sunt o femeie banală,
Capricii de timp acordând
Pe strune de gând şi cerneală...
Eu sunt poate ultimul rând

Sau ultimul vers dintr-o glosă,
Sunt cel mai banal epilog,
Dar mâine mai mult decât astăzi
Te port în dorinţe prolog

Şi nu te-am minţit niciodată,
Mi-ai fost adevăr şi cuvânt,
În braţele tale, iubite,
Regina acestui pământ.

- Ca pictor naiv, pe o coală,
Amestec haotic culori,
Iubito, la fel de banală
Ca Venus îmi pari uneori.

Penelul se-alintă şi sânii
Tresar sub atingerea lui,
Ştii pulsul, atingerea mâinii
N-o laşi la-ndemâna oricui.

Mă tulbură noaptea aceasta
De smoală fierbinte şi grea
Când slovele spun adevărul...
Banală, dar totuşi a mea!

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Din volumul Ca și cum am împărți aceeași inimă  -
Editura PIM Iași - 2016