Pictez și-aș vrea să dau culoarea bună a chipului tău, dar știu că-mi este-n fire destul de greu și-am potrivit o nuanță ca atunci când eram la Ceahlău, cu rezonanțe ce-mi duc sufletul mereu în apogeu. Aplic nuanțe ce-ți colorează chipul precum florile de măr, de vrei s-atingi ușor cu palma, visând gânditoare, să-ți dau parfumul clasic, sau modern și să-l pun în păr și cred că ți-ar place de vrei să știi, cum e oare! Îți trimit apoi fluturi să-ți zboare-n pântec și-n stern, o frământare ce-o simți atunci când întâlnești privirea, ce face ca nisipul din clepsidră să-ți cern ș-apoi să-ți pun aripi să văd însușirea. O parte din mine vrea să-ți facă daruri, că vreau să fie și-un răvaș la acel apel și-aș vrea să am în tablou atâtea haruri, ca să mă-închin mereu la chipul tău rebel.
sâmbătă, 31 mai 2025