Pierdută prin timp Câți paşi am făcut către noi, Că a muşcat timpul Nici nu mai ştiu... Si, desigur, ne-au spălat multe ploi Rămâi insă... trupul Mi-e plin de-aşteptări Si sărutări de-ale tale ce dor! Uite..., mai torn vin in căni Ți-e teamă? mă strigi...? mă-nfiori... Să plâng...? Nu pot, căci mi-e teamă Că flăcări ce ard in obraji mi se sting... Şi vreau să-ți alung din priviri Acea notă falsă din gamă Acestui imn dintre noi... Rămâi...! Te chemam in zadar altădată Stăteai alungată la colț prin trecut Purtam scâncet şi dor laolaltă Iar tu... nu veneai, tremurai sub un scut Murise speranța in tine... Păleai vezi bine... Jinduind, negreşit..., dar... mut! Spune-mi..., de ştiai ca mă cațăr la tine Pe stânci, aruncate in calea-mi Iți creşteai in inimă aripi Să-mi scurtezi un pic din coline? De ştiai că mi-e dor, că mă doare... Absența ta, neştiută pe-atunci Mă iubeai din trecut...către zare, Şi din fugă un zâmbet s-arunci? Mă curtai...? Măcar tu, de eu nu puteam... Şi prins intre mrejele timpului lor... Renunțam, negreşit si la rol, de eram In viața cuiva doar un simplu actor... Azi mă intreb de scursele ploi Ce-au crescut nişte ziduri, nu porți Elegia, această tandrețe forțată din noi Ne va cerne in treacăt de voi Să atingem lumina din bolți...? M.U. 20.09.2016
sâmbătă, 31 mai 2025