Ca un pionier rămas fără putere Adeseori bat câmpii cu dorul meu vioi Trezit de-aroma rece a gândului de joi Îmi beau cafeaua plină de durere Și trag din narghileaua răpusă de cuvânt Pe ochi îmi doarme umbra și totu-i fantezie Am chip de prinț angelic născut din poezie Și trup de aur conceput din lut Privind prin rama veche vad norii cum se ceartă Se scaldă Dumnezeii la margine de veac Din valurile vremii cuțitul e un leac Durerea și tăcerea e o artă! Georgian Ionuț Zamfira 06.05.2021
sâmbătă, 31 mai 2025