Degeaba vorovesc că nu-i la draci dreptate, Când ei o şi păzesc cu mare scumpătate Şi cel ce au făcut în lume rău mai mult La Tartar purure-i mai bine cunoscut. Acestui adevăr am fabulă dovadă. Mergînd în şir la o paradă, Un şarpe prea înveninat Cu pizmătareţul s-au fost împricinat; Căci şarpele voia să meargă înainte, Iar pizmătareţul îşi da a lui cuvinte, Precum că are El drit mai mare. Când iată, Velzevul la ei s-au arătat Şi dând mai înapoi pe şarpe, înciudat Au zis: „Eu recunosc a tale vrednicii, Dar după drept cuvânt, în urma lui să fii. Eşti rău în adevăr şi foarte muşti cumplit: Eşti plin Tu de venin; Dar n-ai primejduit Pe cel ce de aproape de tine s-au ferit. Iar pizmătareţul pe toţi au pizmuit, Şi limba lui cea rea străbate Oriunde, de departe. Aşadar de acum, vă hotărăsc să ştiţi: Că pizmătareţii în iad sunt mai cinstiţi Şi de la locuri voi să nu vă mai sfădiţi.
sâmbătă, 19 aprilie 2025