- Simt coasa cum se-mpleticește-n iarbă Și nu mai vrea să muște din trifoi, Se-mpiedică după un pas, e oarbă, Ar vrea să lase-o brazdă pentru noi Să stăm întinși cum am făcut odată Prin florile deschise către cer Și savurând cafeaua pe o cioată Să descifrăm al trupului mister. Știe și ea, nimic nu se compară Cu dragostea pe câmp, lângă izvor, Când secera se-oprește către seară Și iarba ne ascunde... Plâng de dor. - Întortocheate farse ale sorții Printr-un destin la fel de încurcat, Capitulăm râzând în fața morții, Dar spune-mi tu, iubite, nu-i păcat Că n-am păstrat o viață pentru mine Poiana unde timpu-a stat pe loc? Am socotit că nu mi se cuvine Cu focul pasiunii să mă joc. Cicoarea înflorește înc-o dată, Dar urmele de pași se șterg ușor, În viața asta scurtă și-ncurcată De cursul tău prin mine îmi e dor. Ioan Grigoraș & Liliana Trif