Plângăcioasa Plângi pentru iarba care se usucă, Şi pentru frunza din copac căzută. Esenţa vieţii nu stă doar în asta. Suferi ca proasta! Plângi pentru proşti ce-s nişte mizilicuri, Şi pentru o grămadă de nimicuri. Când totu-i minunat în lumea asta, Tu plângi ca proasta! Eşti veşnic, veşnic, tristă, supărată Şi plângi că astăzi n-are ursul coadă. Când luna îţi apare la fereastră, Zâmbeşte, nu fi proastă !