Plânge cerul

Râul Doamnei e în spume,
Ploaia rece-l ţine-n duş
Cu o tainǎ şi-o minune
Ca un zbor de cǎrǎbuş.

Plânge cerul pe-apucate
Pe poteci, pe răzoare,
Sub umbrele asortate 
Stau fete în picioare.

Plouă strâmb, dar nu e rece
Fetele cu sânii hoţi
Ronţǎie lumea ce trece
Consumându-şi nervii toţi.

Vrei sǎ fie numai soare,
Dacă plouă, e un chin?
Ploia nu-i o sărbătoare
Şi prin baruri cu mult vin?

Peste om, peste ogoare
Plânge cerule cât vrei!
Toarnǎ valuri de onoare.
Peste clanul de mişei