Plânge un copac cu flori, Curg lacrimi albe de petale, Pe-al ierbii verde în fiori Vântul mi le aşterne-n cale! Aripi căzute într-un zbor Al fluturilor la lumină, Petalele într-un covor S-au aşezat la rădăcină! Stropi albi în verde se preling Şi vântul rece mă-nfioară, Lumina primăverii o sting Norii cei trişti ce ne doboară! Copacul ştie că în cer Îngheaţă suflul de schimbare. Oare de ce eu tot mai sper Să văd pe cer raze de soare? Doar simt că vântul rece bate Şi în curând va ninge des, Văd cum copacu-n flori se zbate, Ce a atât de ne-nţeles? Cu ochii plini de lacrimi albe Îmbrăţişez copacul trist Şi suferinţa mă absoarbe În flori căzute cu un rost! Ne ninge cu fulgi albi de nea, Copac şi om înlănţuiţi… Ne încălzeşte doar iubirea Căci suntem doi îndrăgostiţi!
sâmbătă, 31 mai 2025