Plâns de noiembrie

De-acuma ninge dezolant cu frunze, 
O lampă strălumină a felinar, 
Cum adâncesc, aici, la geam... 
În gânduri de poet, uitat de muze...
-
Din nocturne adunări stradale 
Se înjură ca-ntr-o prăvălie, 
Iar neintegrați, în garduri sedentari,
Au de împărțit euforie. 
-
Și de-a lungul acestor coridoare, 
Străine umbre și-au sinucis amorul; 
În flautul acestor dormitoare, 
Avea pianista să-mi dăruie dorul. 
-
În gânduri de poet, trădat de pânze, 
Cum ancorez, aici, la geam, 
Un trup ce bântuie același felinar... 
De-acuma-i plânge dezolant pe buze...