Din fulguirea lină În ochii mei răsare Când o frumoasă zână, Când zbaterea de aripi. Dar numai o secundă Trăiesc așa imagini Și vine-o nouă undă Cu proaspetele-i pagini. Aș vrea ca o poveste Să o pornesc a scrie Căci fiecare este Izvor de poezie. Dar vin iar alte, alte Și nu am cum le-ncepe Fiindcă-s prea înalte Sau nu le pot pricepe. Străbat prin fulguire Parade de fantasme - Cu vise și gândire Petrec basme în basme. Și parcă nu-mi rămâne Nimic nici pe alături Cu ce vor să mă-ngâne Căderile de-omături? Când stau - ființă mută De iarnă încântată, Voroavă începută: A fost ca niciodată... Victor Bragagiu
sâmbătă, 31 mai 2025