În aer bocete plutesc Sub soarele de iarnă, Iar porumbei neliniștiți Pe margini stau neprihăniți Pe peronul din gară. În liniștea de cimitir Fundalu-i ascuțit, Iar în batiste-nlăcrimate Străpung văpăile aruncate De-un dulce asfințit.
Autor: Livius
În aer bocete plutesc Sub soarele de iarnă, Iar porumbei neliniștiți Pe margini stau neprihăniți Pe peronul din gară. În liniștea de cimitir Fundalu-i ascuțit, Iar în batiste-nlăcrimate Străpung văpăile aruncate De-un dulce asfințit.