Plecarea Rândunelelor În ajunul plin de farmec Al Toamnei îmbelşugate Prin roadele-nmiresmate, Rândunelele în cârduri - Pleacă-n ţări îndepărtate. An de an, ele tot pleacă Peste mări şi peste ţări Depăşind grele cercări - Cu dor şi regret în inimi Pentru-atâtea depărtări. Se pare că vor a spune Că li-e dor, de ţara lor - De streaşina sub pridvor, De argila pentru cuiburi, De-apa rece,... de izvor, Şi de aerul cel proaspăt Dat de Domnul ca reper Curăţit, de-al iernei ger, Şi de-atâtea frumuseţuri Sub doritu-albastrul cer, Şi de hrana, aici destulă Ce din belşug se găseşte, Pentru oricine-o doreşte, Să-şi hrănească puişorii Pân-ce-aripele vor creşte, Ca să poată să-şi urmeze Pe confraţi,... în pribegie, În zbor spre-a lor bucurie Către alte ţărmuri calde, Dar cu dorul cel de patrie. Flavius Laurian Duverna
sâmbătă, 31 mai 2025