Dimineața pare Ca un pic de rouă Și în încordare Tremură de nouă. Razele piezișe Nasc o auroră Freamătă frunzișul Pe notă majoră. Păsările glasul Îl stropesc cu viață, Nori își cat popasul Lângă dimineață. S-oglindesc în apă Aranjând zulufii. Picură mioapă Poezia bufei. Simțu-mi dibuiește Gingășii deschise Și nepământește Le încurc cu vise. Nu îmi vine-a crede Că și raiul este Mai plăpând de verde Ori mai cu poveste. Scutur clopoțeii Ca și la colinde, Ce parfumă teii Parcă-ncep a prinde. Cu-auriul florii Mă simt stea perfectă Cat doar ca și norii Apa ce reflectă. Victor Bragagiu