Ploaia

Mi-e somn!Afarǎ plouă râu
Peste cumplita sete
A lanului de grâu
Gingaş ca sânul unei fete.

Mărunte picături dansează
Un joc sprinţar cu iz de iele
În care viaţ-adânc pulsează
Precum lumina-n stele.

Ploaia nu are-nfăţişări oculte,
E simplă, caldă şi firească,
Nu-i pasă de ocări, nici de insulte
Aduse de o faună lumească.