Ploaia Afară plouă de-abia respiri Și-n soba cenușie focul geme, Purtat de gânduri deapăn amintiri Întins pe un fotoliu roș de vreme. Cafeaua într-o cană s-a răcit Si umbre se resfiră pe-un perete, Cu mintea la trecut m-am rătăcit Învăluit de patimi si regrete. Atât de repede îmbătrânesc Privesc o față tristă în oglindă, Dar câteodată uit, si mai zâmbesc, Când văd motanul tolănit pe-o grindă. Afară plouă, ceru-i plumburiu Se-aude vântul legănând stejarii, Dar sufletul din mine e pustiu Si clipele străine, ca barbarii. Din noaptea asta nu mai este mult Și-o dimineață zorii vor aduce, Cu soarele din nou să mă consult Să regăsesc speranța de la cruce.
sâmbătă, 31 mai 2025