Ploaia

Plouă necontenit
chiar daca-mi simt sufletul
în primăvară
ploaia îmi conferă melancolia ei.

Picăturile ei,
uneori zgomotoase
alteori mărunte și dese
mă duc cu gândul
la o îmbrățișare-n ploaie.

Ah ,ploaie capricioasă,
cu aromă de toamnă,
nu mă lua de mână,
trezește-mă ,nu mă purta
prin vise în care oamenii
cred în iubire,lasă-mă în tăcere
unde-i cald...și bine.

Știu,
în lumea ta de vis,
totul este lumină ,iubire,
sufletele sunt mai ușoare
au aripi printre cuvintele
ce nu vor rănii pe nimeni.

În lumea ta de vis
nu există intenții ascunse
totul este la vedere
precum razele de soare
când norii fug.