Ploaia

Ce mai plouă, plouă-ntruna,
Plouă-aşa ... fără de rost,
Norii-şi scutură ranchiuna
Peste un pământ anost.

Stau în casă, în fotoliu,
Ba, apoi mă-ntind în pat,
Sufletul mi-e plin de doliu
După cerul înstelat.

Ce mai cade, mocăneşte,
Cad şiraguri, simultan,
Se revarsă duşmăneşte,
Plumbi de raid aerian.

Stau în casă, la fereastră,
Ba, apoi, mă plimb nebun,
Trec pe lângă masa noastră
Şi aş vrea să mă răzbun.

Lumânări cu ceara stinsă
Mai trăiesc prin pâlpâit,
Numai ploaia e aprinsă,
Iară eu mă simt sleit.

Ce mai cade, ce mai plouă,
Parcă văd că n-ai să vii,
E trecut de ora două,
Ploaia ... iar mă va strivi.