Pe culme sus, pe Aarat Pe lemnul crucii blestemat Sus pe catarg la asfinţit Stă ecce homo răstignit. Dar este semn că printre nori Vin porumbeii călători Cu-o frunza de măslin în cioc Şi-n aripi flăcări lungi de foc. Semn bun pe cer de curcubeu Trimis de bunul Dumnezeu. Pe barca neagră de catran Priveşte Noe cerul van Şi-aşteapta lumea să învie Din spuma mării argintie. Dar omul nu este meduză Şi nici cenuşa de sub spuză. Omul e flacară divină Trup rupt din raza de lumină Când se pogoara-n chip de har Columba albă pe altar Pe glodul unui boţ de tină Se cerne ploaia de lumină. O ploaie de lumini din soare De sfântă binecuvântare Nu-i loc în lume de-adăpost De ploaia de la Pentecost.