Ploaia nu îmi

Ploaia nu îmi

Ploaia nu îmi mai priește
Și nici picurii de apă
Fața ce îmi năucește
Când vântu-ncepe să bată

Vreau o liniște măruntă
Fința însumi să-mi surprindă
Căci e vremea azi căruntă
Mâna să nu-mi mai întindă

Tot e alb— afară-n jur
Căci a nins dar nu mai bate
Vântu-n mersul lui cel pur
Nici pe aproape nici departe

A rămas pe dinafară
Ploaia cu toți stropii ei
Amintire să ne pară
Însă plină de idei
27-11-2015 Cluj—Napoca