Vulcan de ropot ce erupe Din 'naltul cerului de plumb, Anunță mari mișcări de trupe Făcând stejarul falnic strâmb. Puhoiul lavei ce se scurge, Cenușa norilor nebuni, Timpanul nopții îl străpunge Și- l sparge- n trosnet de tăciuni. Când lava răpăie pe gânduri, Fiorul umed într-un fulger Strecoară liniștea în rânduri Căzând din cer aripi de înger. Așa e prima ploaie- n toamna Ce se strecoară- ncet, timidă, Precum se oglindește doamna În anii ce încep s- o prindă.
sâmbătă, 31 mai 2025