Ploaie de dor... A mai trecut placid o noapte peste mine Cu răvășirea aspră a unei amintiri ascunse Și fulgere de ploaie arzând în foi veline Udând bătăi de inimi de dorul tău străpunse. O ploaie înspicată-n ascetică plânsoare Aduce-n zorii zilei un soare în proptele Mi-e dor de tine rău, sunt zestre fără stare Mătasea mea de vise, granit e de podele. O intrigă de ploaie mixează umezeala Ţi-e dor și ţie oare prin stropii rumeniţi? Te vreau îmbrăţișată, te ud cu fierbinţeala Atâtor sărutări prin ochii împletiţi. Din ramuri de amurg mă plouă cu condens Leșin că nu te știu zărită mai aproape Iar tu leșini de dor și-n zbuciumul intens Îmi răsucești în ochi mister pe după pleoape. Din desfrunzitul tremur al cerului cu gene Se-adună-n viu argint, coboară-n colonade Oftatul meu de dor, alintul pe sprâncene O frescă pluviala cu suflete nomade... Încerc să trec prin stropii ploilor zărghite Înveșmântat în aburi de-alean ce mai suspină De noi și zgribulite temeri învechite, Din spuza unui dor lichid ca o lumină... În ploi inscripţionate cu îngeri în vitralii Ce colorează-n aur o dragoste-n altoi Eu te doresc iubito printre sclipiri de dalii Și te sărut pe ploi din dor de amândoi... Marian Puscasiu Aprilie 2015
sâmbătă, 31 mai 2025