Speranța rămâne-n spațiul infinit când rătăcesc, Iar noi suntem umbre-n veșnică mișcare, Plimbându-ne în seara cu stele căzătoare, Când stelele cad dorințele se-mplinesc. Uneori-n viață stelele ne dor când ne lovesc Și cerul plânge când simte căderea, Dar noi iubind avem din nou puterea, Să uităm de durere cu-n leac omenesc. Mă uit la stea și-mi pun dorințele, cu dor, Cade apoi o stea de lângă Carul Mare Și pune-mplinirea dorinței în așteptare, Iar alta cade și lasă cerul mai ușor. Așteptăm soarele din răsărit în asfințit, Să vină noaptea cu stelele dorințelor noastre, Visăm c-ajungem în umbra zărilor albastre, Iar ochii privesc cu drag cerul infinit.
sâmbătă, 31 mai 2025