Ploaie de vară E întuneric printre stele, că acolo-i numai noapte, lung se-nșiră sus pe boltă a stelelor Cale de Lapte, dinspre deal se aud frunze ce șoptesc ușor în vânt, tare greu apasă noaptea ce pare că intră-n pământ! Negri nori se țes alene, de nicăieri parcă se-adună, supărați din te miri ce, că-ncep și fulgeră și tună, parcă dintr-o dată noaptea devine mai apăsătoare, ca un murmur trece vântul, umplând ceasul de răcoare! Primul strop izbește-n forță și mi se zdrobește-n umăr și-apoi altul și-ncă unul, până nu mai pot să-i număr, ca un foc pornește ploaia, cu rafale prinse-n snop, de zici că-i o herghelie ce se aruncă în galop! Vântul suflă și sub el tot ce crește se-ncovoaie, apa curge, sapă șanțuri, de pe deal se strâng șuvoaie, fulgerele cuprind noaptea în dans macabru nupțial, plouă cu stropii de-o șchioapă, plouă greu, primordial! Stau ascuns și privesc cerul întunecat și tot mai crunt, cum aruncă sfori de apă ce leagă norii de pământ, apoi parcă dintr-o dată stropii devin tot mai mici, iar pe bolta-ntunecată se-aprind câțiva licurici! Gata ploaia, s-au dus norii undeva în depărtare, rar vreun fulger sparge noaptea cu o flacără ce moare se văd stelele pe boltă, că s-au dus departe norii, dar mai aștept să văd lumina care ne deschide zorii!
sâmbătă, 31 mai 2025