PLOAIE HOINARA

PLOAIE HOINARĂ

Ploaie hoinară,
Ploaie de vară.
Ploaie bizară!
Cazi din înalt,
Baţi în asfalt
Ca într-o poartă
Foarte înaltă,
Veşnic închisă.
Lumea promisă
Dincolo-acunsa,
În nepătrunsă
Singurătate.
Însingurate,
Udele mele
Lumi paralele
Iarăşi mă cheamă
Şi mă destramă
Cu năzuinţa,
Fără credinţa
Zilei de mâine.
Apă şi pâine,
Patul de iarbă,
Ghiare şi barbă.
Ca un sălbatic
Şi fantomatic
Om primitiv.
Fii milostiv
Veşnic stăpân.
Vreau să rămân
Tot zburător
Ca un condor,
Sus între nori,
Mângâietori.
Dar mă izbesc
Şi mă trezesc
Iarăşi aici,
Printre furnici
Care muncesc
Şi se iubesc
Fără-ncetare,
Ca într-o mare
Farsă mondială.
Oh! Ideală
Lume de ape.
Vino aproape
Să mă scufund
Cât mai afund,
În măreţia, împărăţia
Ta necuprinsă.
Apă nestinsă,
Nemuritoare,
Apă şi soare
Veşnic sortite
A fi unite
În armonie.
O melodie
Mă înconjoară.
Ploaie de vară,
Ploaie hoinară.
Ploaie bizară!