Și plouă, plouă, plouă, plouă, Mărunt și des, degrabă vouă Vi se deschid umbrele triste De timp pierdut printre reviste. Sub streșini, sufletele voastre Nu mai privesc cu jind spre astre, Nori cenușii le stau în cale Și fiecare se prăvale… La geam privirile se-ndreaptă, Ploaia măruntă vă deșteaptă Din mahmureala de minciună... Nici un cuvânt n-o să se spună! Doar ploaia vă mai spală gânduri, Tot ea așterne rânduri, rânduri De adevăruri pe hârtie… Ați fost morți-vii, acum o ploaie Trezește-n voi tristeți-pâraie; Simțiți ce simte o potaie?
sâmbătă, 31 mai 2025