Am ieşit la promenadă este ora nouă, sub umbrela mea albastră, nu-mi pasă că plouă. I-am văzut de la distanţă mersul legănat este-nalt şi poartă barbă, părul grizonat. Mi se pare amuzant şi privesc în zare, este puţin ameţit sau mie îmi pare? Zâmbetu-mi trădează gândul prin conturul buzelor, când deodată el întreabă cu un glas domol: - Vrei sa-mi dai umbrela ta? - Nu, am nevoie de ea… - Te-ai cupla cu mine? Da? - Ha, ha, ha….Ha, ha, ha! Dintr-o dată-s fericită chiar dacă sunt vorbe-n vânt se pare că nu fac umbră inutil, pe-acest pământ! Un semn mare de-ntrebare mă trezeşte din visare: „Ce-ai să faci cu viaţa ta?” Doamne, ce-ntrebare grea!
sâmbătă, 31 mai 2025