Stropi de ploaie, peste mine Curg alene ca un cânt, Iar în suflet, doar suspine Mă îmbracă în veşmânt! Sus, pe deal, lumina plânge, Curcubeiele s-au frânt, Codrul ramurile-şi frânge Plecându-se la pământ. Nori se-adună şturlubatici Peste zări purtaţi de vânt, De prin gheţuri de antarctici Vin tăceri ca de mormânt. Tot cătând ades spre stele, Ochii mei se rătăcesc; Picături de ploaie grele Gândurile-mi aţipesc.
sâmbătă, 31 mai 2025