Plouă, plouă, plouă, plouă...

Plouă, plouă, plouă, plouă,
De la nouă pân' la două
Și-apoi iar plouă la șase
Până ce cortine-s trase
Peste ziua mohorâtă...
Luna nu se mai arată!

Plouă repede,încet,
Plouă-n versuri,în poet,
Pouă-n gânduri cu tristețe...
Picături, cam precupețe
Ceartă țiglele pe case
Până apa ajunge-n oase!

Plouă de trei zile-ntr-una,
Soare nu vezi, dar nici luna,
Doar încrâncenați nori suri
Care trec peste păduri
Măturând copaci cu ploaie
Și cu vântul care-i-ndoaie!

Plouă peste dealuri, șes,
Păsările nu mai ies
Din tufișuri și-ascunzișuri,
Animalele-n culcușuri
Se ascund de vijelie...
Zilnic vine moș Ilie!!!

Nici pe stradă, om cu om
Nu se mai vede... molcom,
Doar un melc iubit de ploaie
Traversează strada-n baie
Și râmele ies afară
Că-n pământ e o povară
Viața lor de târâtoare...
Când se-oprește ploaia, oare?