Trec, uneori, prin timp, plutind pe ape Ce văluresc, ducându-și greul lor Departe, în tărâm de visător Ce nu-l mai vrea în tresăriri de pleoape. Eram, pe-atunci, în ani când o lumină Călătorea în gândul tău și-al meu Și căuta doritul apogeu Al vieții, pe a timpului colină. Din depărtări, știam că-mi simți privirea Și mă privești, la rândul tău, zâmbind, Știam că simți cum brațele-mi, icnind, Trădează-n pieptul meu neobosirea. Aveam un ghionder, împingeam o lotcă Pe apa dintre stufuri și vânam Cât pentru mine, dar și cât plăteam Pescarilor cu-arome vagi, de votcă. Iar seara, mai târziu, urma scrisoarea În care-ți povesteam, de peste zi, Tot ce-am făcut și îmi doream să știi, Să uiți de dor, să uiți și depărtarea.
sâmbătă, 31 mai 2025