Poate...

Te am pe buze și în amintiri desculțe 
Ce îmbracă cu durerea tălpi sângerânde.

Îmi fluieri în zori dorințele nicicând în pârg 
Și am vedenii ude din norii care plâng. 

Mereu iți cant și te învelesc în crăițe
Sfârtec nopti instelate din vârf de penițe.

Când a fulger miroși dinspre zările zilei
Ceața destrami și sădești lăstarii voinței. 

Îți adulmec,demult sugrumată,culoarea
Și,ca țiganul,mă învăț cu scânteia. 

Gelu Radulescu,Ottawa.