iar adânca mută disperare sufocantă rece în care înot vlăguit cu o singură mână e doar un vis infestat de un coșmar netratabil o tragedie greacă repetabilă pusă în scenă sub umbra timpului neexistent decât în percepția mea subiectiv-cauzală actor și spectator simultan tu poți fi numai în mintea mea simbol al perfecțiunii universului un avatar propriu menit să mă poarte din viață în viață acolo unde liniștea se împletește cu suprema cunoaștere poate nici nu exiști îmi spun resemnat dar atunci pentru ce să înot dacă la orizont nu se vede țărmul?
sâmbătă, 31 mai 2025