Pe ringul de slove trenează cuvântul Păşind printre rime obosit, ameţit, Prin gânduri aride îmi şuieră vântul Ce-aleargă prin zodii, de blestem însoţit. Pe poduri de suflet stau umbre în zeghe Cu doruri, ce-n taină pe lacrimi plutesc, Lumina din sensuri în gânduri priveghe Şi-ncerc să rup taina dar nu reuşesc. E-atâta de rece exaltarea în orb Şi-atâta de caldă mâhnirea bolnavă, Pe-atom de durere mi-se-aşează un corb Ce croncăne-ntruna şi scuipă otravă. Tăioase cuvinte stârnesc nebunie Iar noaptea mă prinde cu cătuşe de zori, Şi plouă cu frică pe alba hârtie Şi ţipă arena fără glasuri de-actori. Pe spaima de mâine îmi scriu irealul În timpul ce vine cu mişei hămesiţi, Mă doare abisul, şi-mi roade moralul Lăsându-mi doar ochii cu regrete ticsiţi. 23.01.2019
sâmbătă, 31 mai 2025