poem

din golul pe care stau se aud gemând
irișii încrucișărilor de niciunde
de ce trebuie să-mi atașez ritmul respirației
la promptitudinea inutilă a coșarului 
chemat de pustiu
să curețe plămânii aerului de funingine
mirosul opac al unui trandafir
înțeapă golul gonflabil pe care stau
până când irișii încrucișărilor de niciunde
încep să sângereze amurg
ecoul spart al golului 
este pâlnia prin care amurgul curge 
galvanizând-mi plămânii
cu funingine de real iluzoriu