E gândul încleștat de mintea-ntortocheată Săpând în mod sinistru noi brazde în tăcere, Circumvoluțiuni ca matca desecată- Prostia le trasează după "divina" vrere. Se înfierbântă-n creier idei, cuvinte noi, Răsar azi creatorii unui limbaj abstract, Dar în esență-adună doar resturi din gunoi Semnând cu inepția contract după contract. Imagini delirante sfidează bunul simț, Estetica plătește tributul neștiinței, Tupeul lor rănește splendoarea ca un zimț, Iar răutatea mușcă sub masca neputinței. Silabisind nevolnic, uitând ce au de spus, Se pierd în amănunte ilare, de fațadă, Sunt genii ne-nțelese și tu ești cel redus Că descifrarea-ți pare, pe drept cuvânt, corvoadă. Străin îmi este crezul că viața e ușoară, Am cunoscut adesea cât rau este în jur, În fața loviturii-zâmbesc, dar mă doboară Ipocrizia crudă a geniului obscur. În goana nebunească spre un sfârșit prescris, Nevolnica plămadă, nălucă trecătoare, Te calcă în picioare visând la paradis Și vieții îi rămâne cu viața ei datoare. 2.04.2017
sâmbătă, 31 mai 2025