- Poemul acesta, să n-ai vreo-ndoială, E doar despre noi, despre-o ea şi un el, Pe coli de argint, picături de cerneală, Simetric croite... Aproape la fel De parcă o clonă a mâinilor tale Sunt mâinile mele ce-ating înălţimi, Identice linii, accente vitale, Şi noi similari în sutimi de miimi. Poemul acesta vorbeşte de mine Şi totuşi de tine e vorba, de noi, Aidoma suntem cu ziua ce vine Pe care-o începem de-a pururi în doi. - Poemul acesta, o mare bizară, Sărută apusul odată cu noi Și-adoarme cu fruntea pe steaua polară Să știe și cerul că-i scris de-amândoi. De parcă un meșter cu mâna de aur Îmbracă în straie de stele și flori Povestea iubirii eterne, tezaur Găsit într-un gral, sub celeste ninsori. Poemul acesta ne stă mărturie Că versul învinge destinul incert, Un el şi o ea împletind veşnicie ’ntr-un vis împlinit ca o oază-n deşert. Liliana Trif & Ioan Grigoraș