Mi-am aruncat hainele ca să-ți îmbrac poezia De la capătul gândului Cojoace de versuri uimite Tăceri, pe piele-mi răstignite Mormânt de iluzii pe drum Şi pe vânt Lumina în bulgări să sfarme cuvânt Distanțe nocturne de visuri pătate Culori inutile Iubiri demodate Te uiți peste lume şi vezi necuprins Uimite priviri din ochiul meu stins Apoi Dintre toate rămâne un gol Pe pielea-mi sărată cu gust de amor Uitate aşternuturi de versuri pustii Pe suflet mi-e umbră, şi urlet, şi gri Lumina dispare şi focul la fel Amurgul cu stele din petec de cer Îmi scrie un vers pe sânul meu stâng Tu scrii poezii, eu stau şi mai plâng Recită-mi o strofă din gură de rai Apoi, scrijeleşte-mi un pic de "mai stai" Să pot să adorm un somn de cristal Hai, scrie-mi poeme pe piele, cu jar!
sâmbătă, 31 mai 2025