Poemul de hârtie – o casă zidită La temelie – cuvinte încărcate temeinic cu mortar de cerneală ferestrele – deschise spre lume ușile – cu încuietori subtile împrumutate de la bătrâni înțelepți și ei datori vânduți altora și mai cu minte mai cu fală mai cu albă și impunătoare barbă Clădirea prinde contur Câte încăperi? Câte înțelesuri la această lume de neînțeles și încă una în plus – depozit de îndoieli/ de spaime/ loc de pelerinaj către înlăuntrul de cuvânt Liniștea intră și iese prin pereți imaculați Câte o ușă se deschide invită păsări de aer păsări de foc de pământ/ de cer păsări speriate ființe de carne și gând căzuseră de mult gratiile tăcerea pietrelor din casa pustie Curând au venit în vecinătate bogații alte și alte poeme au ridicat Ziduri rezistente din hârtie mult mai groasă impermeabilă la toate ploile bogate în neîncredere
sâmbătă, 31 mai 2025