în inima mea deschid fereastra ca într-un teritoriu uitat de lume pe uliţi de ţară cu gesturi naive de copil tot întrebând în stânga şi-n dreapta despre viaţă în fiecare zi cumsecade caut drumul unde lumina şi întunericul se împletesc în respiraţia oamenilor care se mai aud şi mai simt amintirea raiului.