(I) Loc din ţintirim Vâlve de venin La priveghi de lună Morţii se adună, Cei duşi se răzbună Cu jar din furtună. La groapa-nchisorii, Spre ceasul mirării, Aripi ruginite Prelungesc morminte, Luna ca un ochi Cloceşte deochi, Duhurile toate Ies pentru dreptate: „Voi, ce-aţi pironit Pe neprihănit De ziduri de hule În nopţi de celule, Sunteţi blestemaţi Să fiţi măcinaţi De gânduri semeţe Cu hidoase feţe, De umbre ce bat, În ochiul holbat, Cu mâna chircită, De lanţuri pocită. Ca la abatoare, Fără lumânare, Ne-aţi înjunghiat, Cer îndoliat. Plouă undelemn Dincolo de semn.” E priveghi de lună Morţii se adună, Din uitate oase, Ca la parastase, Vin din cimitire Pe cruci de-amintire Pentru judecată, Iaduri de răsplată, Ei strâmbă secunda Şi grăbesc osânda. (II) Printre zăbrele Mucuri de stele Scapără-un fulger Arde un înger; Cade-un serafim Peste ţintirim Scoţând din pământ, Dintr-un mormânt, O umbră trezită Şi neputrezită: Fă-ţi cu limba cruce La câte-o răscuce. Să n-auzi blesteme Vuind în poeme. Moara din morminte Macină cuvinte, Oh, vorbele cele, satanice, rele, Cum mai răscolesc Şi mai necăjesc! [..............................]
sâmbătă, 31 mai 2025